Anghinarea este una din cele mai vechi plante cunoscute in istoria umanitatii. Originara din Etiopia, planta a fost adusa in Europa de Sud, traversand Egiptul Antic, unde a fost consemnata in desenele vechii civilizatii. Grecii si romanii utilizau anghinarea pentru tratarea icterului, dispepsiei, reumatismului si a afectiunilor urinare. In secolul al XVI-lea, in Europa era considerata o leguma 'nobila', fiind consumata numai de catre membrii casei regale si de oamenii foarte bogati. In medicina traditionala, frunzele de anghinare erau utilizate pentru proprietatile diuretice si coleretice. In compozitia chimica a plantei au fost identificate: derivati cafeoil-chinici (acid clorogenic si cinarina), flavone (cinarozida, scolimozida, luteolina si cinarotriozida), lactone sescviterpenice (cinaropicrina, dehidrocinaropicrina, grosheimina si cinarotriol), inulina, compusi triterpenici (lactucerol, taraxasterol), steroli (β-sitosterol, stigmasterol), o sapogenina steroidica, taninuri, mucilagii, pectine, aminoacizi, glucide, enzime si acizi organici. Actiuni: - coleretic si colagog, datorita lactonelor sescviterpenice; - tonic amar, datorita cinaropicrinei (substanta care imprima gustul amar al plantei); - luteolina inhiba sinteza colesterolului; - cinarina diminueaza concentratia lipidelor totale si a colesterolului seric, prezentand, de asemenea, proprietati hepatoprotectoare, antitoxice hepatice si antialergice (prin inhibarea complementului seric); - impiedica dezvoltarea placilor ateromatoase. Se considera ca activitatea antiaterosclerotica are doua mecanisme de actiune: un efect antioxidant, care reduce LDL-ul de oxidare si un efect de inhibare a sintezei colesterolului (datorat luteolinei); - regenerant al celulelor hepatice; - stimuleaza pofta de mancare; - flavonele imprima actiunea diuretica si cresc debitul urinar, fara a determina modificarea compozitiei chimice a urinei in ceea ce priveste continutul in cloruri, azot total si amoniac; favorizeaza eliminarea renala a acidului uric; - amplifica procesele de detoxifiere a ficatului si de eliminare a toxinelor prin urina; - inulina este un puternic stimulator prebiotic al bacteriilor Bifidobacterium bifidus, favorizand cresterea tulpinilor probiotice, care ajuta la refacerea florei intestinale; - acidul clorogenic, cinarina, luteolina si cinarozida regleaza functia endoteliului vascular prin cresterea eliberarii de oxid nitric, ceea ce explica actiunea vasodilatatoare si cardioprotectoare a plantei; - antimicrobiana fata de bacteriile din genurile Salmonella, Staphylococcus si Proteus. Indicatii: Se utilizeaza ca adjuvant in: insuficienta hepatica si renala, hepatite cronice, ciroza hepatica, colecistite acute si cronice, diskinezie biliara, angiocolite, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, obezitate, ateroscleroza, enterite, infectii intestinale, guta, hipertensiune arteriala, angina pectorala, anorexie, alergii pe fond hepatic, hemoroizi, astenie, surmenaj, intoxicatii. Administrare: Adulti si copii peste 14 ani: cate 1cpr. de 3 ori pe zi, inainte de mese. Copii intre 7 si 14 ani: cate o jumatate de cpr. de 3 ori pe zi, inainte de mese. Copii sub 7 ani: numai dupa sfatul medicului. Contraindicatii: Litiaza biliara, obstructie biliara, sarcina, alaptare, alergie la anghinare. Precautii: In caz de supradozare, pot aparea greata, diaree sau nefrotoxicitate.
