Te salut, Isabelle aici. Te invit intr-o calatorie frumoasa alaturi de mine.
Imagineaza-ti ca, dupa o zi intreaga petrecuta la serviciu, vii acasa obosit (a) si simti nevoia sa te relaxezi. Dar treburile tale nu se termina aici. Copilul tau care nu te-a vazut toata ziua acasa, isi doreste sa isi petreaca cat mai mult timp cu tine. Iti aduce o carte si te indeamna sa ii citesti. Nu ai niciun chef, cinstit vorbind, sa faci asta, desi, iti propui, de fiecare data sa te autodepasesti, sa iti cauti rezerve de energie pentru baietelul sau fetita ta.
Ai vrea sa fii din nou copil, sa stai in bratele mamei tale sau tatalui tau si sa asculti povesti la pick-up - daca iti mai aduci aminte, erau discurile acelea de vinil, cu povesti interpretate de mari actori romani, multe dintre ele si ecranizate.
Ce clipe magice! Iti amintesti calatoria aceea in timp si cum te strecurai printre personajele tale preferate? De multe ori, erai chiar tu unul dintre ele sau intrai de-a dreptul in pielea personajului tau preferat. Erai ori printul ori printesa, sau voinicul din povesti, ori zana diafana.
Acum oare copiii mai traiesc astfel de momente? In fata calculatorului de mici, cu tabletele in mana, butonand ore in sir pe cine stie ce joc. Dar unde este magia? Unde este aventura zilelor de odinioara?
Si uite asa, cautand pe Emag ai gasit acest audiobook. La prima vedere un audiobook ca multe altele. Asa unii au ratat comori, fiindu-le greu sa mai sape cativa centimetri in plus.
Acest audiobook are o poveste a lui, o poveste care are la origine un vis ... maret as putea spune. Acela de a promova peste milenii, povestile scrise de autorii romani, prin vocea marilor actori romani.
Cand mi-a acceptat propunerea de a inregistra acest audiobook, nu mi-a venit sa cred. Marele actor, Mircea Albulescu, se alatura proiectului meu, fara sa clipeasca. Cand ne-am intalnit, i-am povestit cu entuziasm ce imi doream cel mai mult. Sa inregistrez povestile scrise de autorii romani in format audio. Aceasta promisiune avea sa lege, in timp, generatii de copii.
Era ceva magic! Ca si copil, poate ai ascultat aceste povesti atunci si ... acum, cand esti parinte in toata regula, ai ocazia sa le reasculti impreuna cu copilul tau, relaxandu-te in mod placut. Vocea calda a lui Mircea Albulescu, rostind cuvinte care, printr-o inlantuire magnifica, dau viata povestilor scrise de Emil Garleanu – un scriitor roman cu o fantezie debordanta, ce a creat din metafore uluitoare o lume a ,,Celor care nu cuvanta”.
Emil Garleanu, nascut la Iasi in noaptea de 4 spre 5 ianuarie, 1878, era un copil cu multa imaginatie, baiatul locotenent colonelului Emanoil Garleanu si al Pulheriei Antipa, grecoaica de origine; acesta avea sa se uneasca in timp, prin operele sale, cu Mircea Albulescu, nascut cu 56 de ani mai tarziu, mai exact pe 04 octombrie 1934, la Bucuresti - parintii sai fiind Vasile din Vlasca, absolvent de Conservator si dirijor de fanfara si Olga Tempinski, o frumoasa poloneza, de religie catolica.
Acest arc in timp s-a produs datorita unui idei, nascute dintr-un gand al meu, de a crea ceva ce poate sa dainuiasca peste secole. Asa s-a nascut proiectul Stories Kingdom – creat pentru a face posibila aceasta interactiune.
Iar tu esti mesagerul nostru ce duci mai departe, copiilor tai, aceasta minunata creatie audio. Un gest nobil, pentru care noi iti suntem recunoscatori.
Sa nu il uitam nici pe Vasile Manta - regizorul care si-a pus la dispozitie studioul pentru a inlesni inregistrarea acestui audiobook. Si nici orele multe de munca asidua de a aseza cat mai bine minut de inregistrare, langa alt minut de inregistrare, astfel incat totul sa iasa absolut perfect si magnific.
Alaturi ne-a fost regizorul Gabriel Martin care si-a adus contributia la realizarea primului proiect Stories Kingdom - Audiobook-ul cu 12 din ,,Cele mai frumoase povesti de Emil Garleanu, interpretate de marele actor Mircea Albulescu”.
In anul 2000, visul meu de a realiza acest proiect a devenit realitate. Este, de altfel, motto-ul brandului Stories Kingdom - Urmeaza-ti visul si el va deveni realitate!
Acesta este mesajul nostru pentru tine. Este un mesaj pe care ne-am bucura sa il transmiti copiilor tai. Lumea este asa cum o vedem fiecare dintre noi. Ea poate fi magnifica sau banala. Alegerea este la noi si o optiune buna pentru copiii nostri, cred eu, este sa sadim in mintile lor semintele cunoasterii; acestea vor da roade in timp, si roadele lor vor genera alte seminte care pot fi transmise, duse de adierea vremurilor, departe, foarte departe, copiilor din generatiile urmatoare.
Ne dorim sa editam cat mai multe povesti in format audio. De aceea, poti fi unul dintre sustinatorii nostri, ascultand acest audiobook.
Mai jos, ti-am lasat cateva informatii in plus despre produs.
Ma bucur ca am reusit sa iti povestesc totul dintr-o suflare. Degetele mele scriu, in acest moment, manate de sentimente si aduceri aminte legate de una dintre cele mai frumoase povesti traite si care s-a implinit. O poveste despre oameni faimosi cu suflet mare, care au dorit sa lase ceva generatiilor viitoare.
Iti dorim auditie placuta!
Descriere:
Albumul audio cuprinde ,,Cele mai frumoase povesti de Emil Garleanu”, interpretate, pe fundal muzical, de marele actor Mircea Albulescu, cu vocea lui calda, de bunic, ce te poarta cu pasi usori spre lumea creata de autor, spre incantarea copiilor.
Continut:
Audiobook-ul are o durata de 74,40 minute, povestile fiind in format mp3.
Dar, hai sa iti spun cate ceva despre aceasta colectie de povesti. Nu se compara insa cu ascultatul acestora, care te indeamna la visare si te poarta intr-o lume minunata a celor care nu stiu graiul omenesc sau care nu l-au deprins inca pe de-a-ntregul.
1. Calul
S-a trezit in campiile intinse, alaturi de mama sa. Apoi, cand a simtit fiorul salbatic ce i se revarsase in sange, a deprins cele dintai goane.
Dar cand se invatase cu viata sloboda se pomeni prins din fuga de catre cineva care se arunca, dintr-o saritura, calare pe el, pentru a-l invata viata infranata de zabala si pinten.
Dupa cativa ani porni in lupta, alaturi de stapanul sau. Ce vremuri! Apoi veni pacea si s-a intors acasa, unde si-a luat locul in grajd, multumit de linistea dimprejurul lui.
Anii se scurgeau repede si odata cu ei puterea si avantul lui. Soldatii adusera, la un moment dat, un cal tanar, inspumat, in grajdul lui si acesta ii deveni prieten pana la capatul drumului sau in viata. Durata - 11.52 minute.
2. Frunza
S-a desfacut din mugur, intr-o dimineata calda a inceputului de primavara. Cea dintai raza de soare s-a impletit pe dansa ca o sarma de aur. Dar intr-o dimineata raza de soare nu mai veni. Cerul ramase acoperit de nori. Cea dintai picatura de ploaie o izbi rece, greoaie.
Dupa zilele acestea, lipsite de scanteiere, soarele rasari intr-o dimineata infocat, incalzind totul in cateva clipe. In dupa-amiaza zilei acesteia, un scatiu veni, molesit de caldura, de se furisa sub dansa, la adapost. Si frunza se bucura, si o acoperi cum putu mai bine.
Pasarea venea mereu, cateodata si noaptea ramanea acolo, atipind, cu capusorul sub aripa. Si trecu mult pana ce, odata, vantul de toamna incepu sa bata. Zilele erau mai racoroase, noptile mai reci; cerul arareori curat. Pasarea ii venea mai rar, nu mai canta, si asta o mahnea cumplit. Frunzele incepusera sa cada.
Intr-o dimineata frunza vazu ca in tot copacul ramasese numai ea si baga de seama ca si cuiburile randunelelor ramasesera goale. Un fior o strabatu si se gandi la pasarea care nu o vazuse de cateva zile. Si pasarea parca auzi chemarea tovarasei de altadata; veni, dar se opri putin, pe o alta ramura, ca si cand n-ar fi cunoscut locul obisnuit in care cantase; apoi isi lua zborul si, fara sa intoarca macar capul, lovi cu varful aripii frunza care, de-abia mai tinandu-se, cazu la randul ei. Durata - 8.41 minute.
3. Cioc,cioc,cioc!
Un macaleandru ii spuse deunazi unui scatiu povestea ciocanitoarei si cum a ramas aceasta fara coada. Stiti de ce ciocaneste mereu? Cauta veverita sa o roage sa ii dea coada inapoi.
Demult, cand oamenii erau putini, veverita dadu peste alun si isi facu provizii pentru la iarna. Tocmai se bucura ca daduse norocul peste dansa si planuia sa nu se miste deloc toata iarna. Dar intr-o zi se zgarie la picior intr-o coaja, desi ea nici nu se atinsese de alune. Cauta si vazu ca un sfert din alune erau mancate. S-a mahnit veverita si se puse la panda sa il prinda pe hot.
La un moment dat, aparu ciocanitoarea. Veverita se repezi si o prinse de coada. Ciocanitoarea se sperie si fugi din scorbura. Apoi, cand i-a revenit inima la loc se intoarse, ciocani la usa scorburii si spera sa o gaseasca pe veverita sa ii ceara coada inapoi. Dar veverita isi mutase cuibul. Si de atunci, ciocanitoarea ciocane toti copacii in speranta ca o va gasi pe veverita sa ii ceara, cu plecaciune, coada inapoi. Durata - 8.11 minute.
4. Calatoare
A iesit din musuroi furnica si a pornit sa vada lumea. In dimineata aceasta a luat-o inspre rasarit si dadu de cizma unui vanator. Isi puse in gand sa il cerceteze. Se ridica pe calcaiul, apoi pe carambul cizmei, ajunse la panza plina de praf a pantalonilor si urca pana la buzunarul surtucului.
Statea nedumerita - sa coboare sau nu in buzunar? Cobori. Acolo dadu peste foi de tutun si mirosul lor o ametise. Apoi se urca pe gatul vanatorului si cand acesta ridica mana, se cobori pe maneca hainei. Dar se sperie tare de sunetul pustii vanatorului si fugi cat putu de repede pe tolba acestuia si apoi cobori repede pe pamant. In drum, gasi o firimitura de paine pe care o lua, multumindu-se ca nu a plecat cu mana goala. Durata - 6.18 minute.
5. Gaza
Calul suia din greu dealul. Mustele il necajeau. Mergea la targ cu stapanul sau. Deodata un zumzet usor ii lovi auzul si in aceeasi vreme un fior il furnica in tot trupul. O gaza mica, obosita sa mai zboare aiurea, ii nimeri intr-o nara. Calul se pregati sa sufle, s-o goneasca, dar fara veste un miros de camp, de flori, i se imprastie pana in suflet si-l racori ca un izvor. Gaza isi scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. Calul o lasa, o simti cum iese si porneste, sprintena, cu piciorusele marunte, in susul fruntii. Cu coada ochilor de-abia o zari. Apoi o vazu cum o ia de-a curmezisul, pe langa ochiul lui; o simti cum merge deasupra pleoapei, infiorandu-l usor, cum i se ridica pe gat, pe sub coama, cum se suie pana sus, langa ureche si ramane acolo, la umbra. Multumit, calul isi apropie genele si dormiteaza. Durata - 7.03 minute.
6. In curtea mea
Curtea mea e la tara pe malul unei ape. Dimprejurul curtii este un gard de catina tesut cu fire de rochita randunicii, pe care vrabiile stau. Am pasari multe si felurite. Cocosul este ceasornicul curtii mele. Bibilica - harnica ograzii, alearga cu bonetica alba, tivita, dintr-un colt in altul, sa puna toate la loc. Albe, cardul de gaste se insira ca si cum ar fi inghitit un mosor de sfoara.
Langa teuca de apa sunt ratele vaduve, ursuze. In tufisul de agrise stau clostile. Infoiate, gata sa sara in capul oricui s-ar apropia de ele. Ele scurma mereu dupa viermisori si isi hranesc puisorii. Gainile se strang iscoditoare. Doi cocosi se lupta. Gramaticul curtii este curcanul. El se pune mijlocitor si ii desparte.
Langa toate orataniile, Dudas, dulaul, le pazeste cu atentie si cerceteaza gardul, pregatit sa dea de veste stapanului daca gaseste o gaura in el sau orataniilor cand sunt in primejdie, la apropierea vulturului. Durata - 6.48 minute.
7.Filosoful
E mare, negru, ca intunericul. Numai varful labelor sunt albe. Este cel mai frumos motan al targului. Traieste singur. Ziua doarme, la pranz se trezeste morocanos, caci mancarea nu l-a ispitit niciodata. Sa bei si sa inghiti aer cand ti-e sete de inaltimi ametitoare, aceasta e adevarata hrana, dar aceasta-i o taina pe care numai el o stie. Cand ziua fuge din fata noptii, el porneste; atotstapanitor, paseste, maret, peste acoperamintele intregului targ. Se plimba de la un capat la altul al mahalalelor, caci n-are dragoste deosebita pentru nici un colt. De-aici ca si de-acolo, firea lui il indeamna mereu aiurea sa filosofeze.
Cunostea cerul ca pe o carte. Stia cand rasarea luceafarul, cand pornea la drum carul mare, cand isi incorda strunele lira; cand isi aduna puii closca. Era un astronom. Si era fericit. Singura fiinta fericita! Iar cand zorii mijeau si cand, linistit urca acoperamantul sa se strecoare iarasi in noaptea vreunui pod, gandea, multumit, ca n-are nici o indatorire catre nimeni, cum nimeni n-avea catre el. Si cugeta: „Fericirea e sa nu fii al nimanui, nimeni sa nu fie al tau – sa traiesti singur: tu si cerul deasupra“. Durata - 5.16 minute.
8. Fricosul
Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din povesti: copaci de zahar, camp de cristal, iaz de oglinda. Si-n cuprinsul larg, uriasul policandru al cerului isi aprinde, una cate una, luminile, ca intr-o nemasurata sala de dans. Vietuitoarele pustietatii sunt imbatate de farmecul acesta: paserile zbor ca ziua; lupul poposeste pe labe, in hatisuri si priveste nemiscat; vulpea sta langa vizuina si nu se indura sa mearga la vanat; veverita pleaca creanga langa creanga, si hoinareste padurea intreaga. Iar iepurele a zbughit la jucat.
Si cum mergea pe marginea unei valcele, cu gandul sa mai gaseasca un prieten, iepurasul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci, de la spate, se ridica, alba si ea, ca de gheata, luna. Stelele palira; padurea, copacii, tufele isi dezbracara deodata umbra. Iar iepurasul impietri de groaza: chiar de langa el, se intinse pe pamant o aratare cu doua coarne grozave. Dupa clipa de spaima, iepurasul se destinse ca o coarda si o zbughi la goana, se pravali in vale, veni de-a dura ca un bulgare, se scula si iar se rostogoli, pana jos; apoi o lua de-a dreptul taind campul. Se opri tocmai in stuharia iazului. Acolo, de-abia sufland, se ghemui cu ochii inchisi… sa nu-si mai vaza umbra! Durata - 3.40 minute.
9. Mai sus!
S-a trezit ciocarlia in chemarea prepelitei: pitpalac! Cerul abia se rumenise; picaturile de roua inca nu se prefacusera in margaritare; luceafarul tot facea din ochi pamantului. Dar peste putin deodata adancul scapara. Cea dintai raza strapunse vazduhul si se topi in ochiul ciocarliei. Niciodata darul acesta, trimis de catre soare, nu umpluse sufletul pasarii de o mai mare fericire. Caci si fericirea nu-si alege totdeauna clipa nimerita in care sa-si verse prinosul. Slab de tot i se parea ciocarliei ca mai aude glasul pitpalacei, inota in valuri stravezii; plutind pe ele dete drumul ciripitului ei gadilitor, ca unei grindine de margaritare.
Dar raza care i se topise in ochi o chema la ea, in inalt. In cantecul ei, pasarea ii spunea ca vine. Inca o lovire de aripi, si-nca una. Mai sus! imbatata, pasarea se asculta singura; pentru ea si pentru soare canta. Durata - 3.46 minute.
10. Caprioara
Pe muschiul gros, cald ca o blana a pamantului, caprioara sta jos langa iedul ei. Acesta si-a intins capul cu botul mic, catifelat si umed, pe spatele mamei lui, si cu ochii inchisi se lasa dezmierdat. Caprioara il linge, si limba ei subtire culca usor blana moale, matasoasa, a iedului. Mama il priveste si-n sufletul ei de fugarnica incolteste un simtamant staruitor de mila pentru fiinta frageda careia i-a dat viata, pe care a hranit-o cu laptele ei, dar de care trebuia sa se desparta chiar azi, caci vremea intarcatului venise de mult inca.
Caprioara se imbarbateaza, sare in picioare si porneste spre tancurile de stanca din zare, printre care vrea sa-l lase ratacit. Acolo, sus, e pazit si de dusmania lupului, si de iscusinta vanatorului, caci pe muchiile prapastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se incumeta. Acolo l-ar fi stiut ca langa dansa. Dar pana la ele erau de strabatut locuri pline de primejdii. Trece din poiana in poiana, intra apoi sub bolti de frunze, pe urma prin hrube adanci de verdeata, pana ce patrunde in inima intunecata a padurii.
Si-au mers mult asa pana ce au dat in sfarsit de luminis. Iedul, bucuros, o ia inainte sarind. Dar in aceeasi clipa caprioara se opreste, ca de-o presimtire, adulmecand. In fata ei, de sub o cetina, ochii lupului straluceau lacomi. Un salt si iedul ar fi fost sfasiat. Atunci caprioara da un zbieret adanc, sfasietor, cum nu mai scosese inca, si dintr-un salt, cade in mijlocul luminisului. Lupul vazand prada mai mare, uita iedul si se repede la ea. Durata - 3.58 minute.
11. Nedespartite
Toamna! Padurea fumega. Negurile se lasa perdeluind zarile. Pasarile se rotesc in inalt, se desira, iar se strang si iar se raresc, apoi isi aleg calauzele, le pun in frunte, si-n varf de sageata calatoresc. Se ridica stolul sus-sus, pe apa albastra a cerului, si lin, ca impinse de un dor tainic, vaslesc, se sterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Sunt pasarile calatoare. Si cu ele parca iau ceva din sufletul nostru, in ochii lor parca fura soarele, pe aripile lor parca duc primavara.
Un stol de turturele a intarziat. Grabite, s-au strans in dimineata aceasta, si pornesc. Intai o iau pe-aproape de pamant, peste lunci. Apoi fac un ocol mare, de jur imprejurul paduricii. Patru, doua perechi, o iau mai inainte, o pereche ramane in urma. Ajung deasupra raului; un tipat inabusit al calauzei vrea sa le stranga pe toate la un loc. Si-n clipa aceea un bubuit de pusca clocoteste aerul cuprinsurilor. Cele doua perechi feresc ca fulgerul in laturi; dar din perechea din urma o turturica isi curma zborul, isi aduna apoi puterile, cu cel din urma fior al vietii, se roteste in doua cercuri, se inalta drept, ca o sageata, in vazduh, spre raza de soare, apoi cade rostogolindu-se in undele raului, care o fura si o poarta mai departe.
Stingher, sotul, urmareste putin stolul, apoi se intoarce, cauta si isi vede tovarasa. Si sub cerul, in care raza de soare s-a stins, calatoresc trei: stolul care se sterge in zare ca un ramas bun, pasarea moarta manata de valuri, si porumbelul care se roteste mereu, urmandu-si sotia, ca un simbol al vesnicei iubiri! Durata - 4.25 minute.
12. Cantaretul
E de neam! Intre toate lighioanele lumii, gandeste el, nu era alta care sa aiba stramosi mai alesi si mai de viata. Pamantul era o nimica toata, un bot de huma ce orbecaia prin vazduh, cand neamul lor greieras isi ridica osanale lui insusi, sub frunzele uriase din care astazi nici macar urme n-au ramas. Ei biruisera vremea – dainuiau stapani in lung si-n lat, ca si pe atunci.
Toate gandurile acestea navalisera greierului in cap intr-o seara, cand nu putea atipi din pricina unei priveghetori care-i impuiase capul cu cantecele ei, de sus, din copacul sub care dansul se odihnea. Toata nopticica nu inchise ochii. Privighetoarea isi facuse de cap.
Il mai mangaie insa pe greier iubirea si laudele care o multime de maica-domnului – ganganiile cele rosii stropite cu negru – i-o aratau. Lasa ca-l cainau ca nu putuse dormi, dar din semnele lor, greierul intelesese ca si ele erau mirate de indrazneala unei paseri venetice, care turbura linistea bastinasilor de neam. Greierului i se umfla inima in piept de mandrie, si, in zori de zi, li se inchina cu plecaciune, poftindu-le, in jurul-i, sa-l asculte. Durata - 4.26 minute.
