"Prabusirea Casei Usher este povestea unei existente tragice, gasita dincolo de granitele normalitatii, surprinsa intr-o ciudata si trista insingurare, supusa alienatiei. O opera fantastica, daca nu fantasmagorica. Ai grija de tine, ascultatorule, nu o asculta seara tarziu, pentru ca toata noaptea nu vei mai inchide un ochi... "
"Pentru a lectura o povestire ar trebui sa uiti putin ca esti actor, pentru ca trebuie sa fii un foarte bun cititor, nu un foarte bun actor. Trebuie sa exprimi cu o maxima fidelitate ideile autorului, sa-i fii lui foarte fidel, sa ai o lectura simpla, concentrata si teribil de descifrata, adica sa patrunzi toate sensurile, toate nuantele autorului. (...) Am fost foarte emotionat la intalnirea cu o povestire atat de formidabila, de o incarcatura tragica, fantastica."
George Motoi
„Inegalabila prin atmosfera castelana decadent-lugubra, prin sugestia subteranului, a claustrarii si damnarii, prin misterul maladiv al celor doi gemeni spectrali, dar si prin eleganta intunecata a limbajului - nu ascultati acest audiobook noaptea! -, capodopera lui E.A. Poe a inspirat, printre altele, cea mai misterioasa proza din literatura romana. Frumusetea stilistica a inclasabilului text «Veghea lui Roderick Usher» scris de poetul Ion Barbu, fan declarat al lui E.A. Poe, este egalata doar de perfectul ei ermetism."
Marius Chivu
„Prabusirea Casei Usher este una dintre cele mai ecranizate bucati literare - in orice caz cea care a tentat cel mai mult cineastii - dintre toate povestirile lui Poe... Exista cel putin o duzina de ecranizari, cea mai impresionanta raminind cea mai veche (din 1928), cea a francezului Jean Epstein, scenarizata de regizor impreuna cu Luis Buñuel si filmata de un operator pe nume Georges Lucas (!). Cinefilii romani au putut-o (re)vedea in 2008, la Festivalul Transilvania, intr-o proiectie in aer liber cu acompaniamentul live al ansamblului Einuiea (filmul fiind, desigur, mut). La drept vorbind, atmosfera povestirii se preteaza cel mai bine unei versiuni mut-expresioniste, alb-negru, cu putinele dialoguri ilustrate prin inserturi. In acelasi an (unul extrem de fertil pentru capodopere, atunci realizindu-se citeva titluri care au marcat o data in istoria cinematografului - cum ar fi Vintul lui Sjostrom, Patimile Ioanei d'Arc al lui Dreyer si Ciinele andaluz al lui Buñuel si Dali), americanii Watson & Webber incercau o versiune la fel de expresionista, dar scurta, fara inserturi si plasata in anii ‘20, ce poate fi vazuta pe YouTube.
In 1949 un regizor uitat (a facut doar trei filme), britanic cu nume rusesc (Ivan Barnett), a realizat - se pare - cea mai fidela adaptare a povestirii lui Poe (pe care a si produs-o).
Americanul Roger Corman avea sa inceapa - la rindul sau - mai multe ecranizari dupa texte de Poe, printre care aceasta (prima, din 1960), cu inegalabilul Vincent Price in rolul lui Roderick Usher. Filmul (in culori) a fost un succes de public si de critica, relansind - practic - carierele amindurora si consacrindu-l pe Corman ca un maestru absolut al filmului de groaza.
Intre mai multe versiuni pentru televiziune si altele pentru marele ecran (cea mai recenta datind din 2008) se detaseaza singura animatie de pina acum, datorata marelui cineast ceh Jan Svankmajer. Dateaza din 1980, dureaza numai 15 minute si este rodul intilnirii pe masa de disectie numita ecran a imaginatiei gotice a lui Poe si a celei suprarealiste a lui Svankmajer."
Alex. Leo Serban
